SUTURA CHIRURGICALĂ
Definiţie – Sutura chirurgicală reprezintă totalitatea manevrelor de refacere anatomică a continuităţii planurilor unei plăgi şi de menţinerea a lor în contact, în scopul unei cicatrizări rapide şi cît mai funcţionale a ţesuturilor. Formaţiunile sau straturile anatomice respective au fost secţionate anterior de către un agent, fie accidental, fie in cursul unui act operator.
Sutura chirurgicală este una dintre cele mai utilizate manopere în chirurgie. Ea s-a perfecţionat mult în ultimii ani, atât în ceea ce priveşte tehnica chirurgicală, dar şi in ceea ce priveşte materialele folosite, ceea ce explică succesele obţinute în chirurgia de transplant, vasculară, digestivă, etc. Practic, ea se adresează tuturor ţesuturilor şi organelor corpului uman.
Clasificarea suturilor
Suturile chirurgicale se clasifică după mai mulţi parametri:
După momentul efectuării ei – în funcţie de timpul scurs de la producerea plăgii vom avea:
Sutura primară – se efectuează imediat sau la scurt timp după traumatism sau secţiunea operatorie, fără a depăşi „cele 6 ore de aur” ale lui Friedrich. Este de dorit ca sutura primară să fie executată cît mai frecvent, cu condiţia siguranţei unei asepsii perfecte, ceea ce asigură „vindecarea per primam intentionem”. În cazul unor plăgi cu marginile zdrenţuite, neregulate, cu porţiuni a căror vitalitate este dubioasă, se practică mai întâi excizia teritoriilor compromise, până în ţesut sănătos. Vom căuta să obţinem prin aceasta şi o regularizare a marginilor plăgii. După aceea se execută sutura primară.
Sutura primară întârziată – se utilizează la plăgile cu potenţial supurativ. Plaga se lasă deschisă ş i se supraveghează câteva zile (de obicei 5-7 zile). Firele de sutură nu vor fi strânse decât după trecerea perioadei de aşteptare, interval în care plaga va fi pansată zilnic ca o plagă supurată. Dacă supuraţia nu a apărut se pot strânge firele, eventual sub protecţia unui drenaj cu tub subţire.
Sutura secundară – este indicată plăgilor cărora li s-a efectuat în primul timp o sutură primară, care au supurat, ceea ce a impus scoaterea firelor. Acestea se tratează prin pansamente zilnice, până când dispariţia infecţiei este confirmată bacteriologic, iar în plagă se formează ţ esut de granulaţie. Primul timp al suturii secundare presupune avivarea ţesuturilor de la nivelul tuturor straturilor anatomice. Urmează sutura 73 propriu-zisă, ce trebuie să respecte, pe cât posibil, planurile anatomice, fapt ce va conduce la obţinerea unor cicatrici suple şi funcţionale. Sutura secundară se poate efectua având un dren subţire de protecţie. Dacă plaga suturată secundar supurează din nou se repetă procedura de îndepărtare a firelor, pansamente zilnice iar sutura se va numi terţiară, cuaternară, etc.
După lungimea firului utilizat pentru executarea suturii se deosebesc:
Suturi discontinue, făcute cu puncte separate; firul de cusătură se înnoadă ş i se secţionează după fiecare trecere prin ţesuturi; se poate face şi cu ajutorul agrafelor.
Suturi continue, făcute pe toată lungimea plăgii, cu un singur fir lung, fără a fi secţionat decât la terminarea suturii; poară numele de „surjet” şi se utilizează de obicei la ţesuturile profunde sau in suturile intradermice C. După numărul straturilor pe care le suturează la acelaşi ţesut, suturile se împart în: – suturi într-un singur plan (monoplan), la care marginile ţesutului se unesc printr-un singur strat de fire;
Suturi în mai multe planuri (de obicei duble), la care ţesuturile se refac prin două sau mai multe straturi de fire suprapuse.
După natura materialului folosit suturile pot fi:
Resorbabile, cu materiale ce sunt resorbite de ţesuturi in câteva săptămâni sau luni
Neresorbabile, cu materiale care rămân ca atare şi care produc o uşoară reacţie din partea organismului
Pregătirea psihică a pacientului :
- se explică necesitatea scoaterii firelor de sutură
- se obţine consimţământul pacientului
- se explică modul de desfăşurare al procedurii
Pregătirea fizică și procedura de lucru:
- se asigură intimitatea pacientului, dacă este cazul
- se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul de unde trebuie suprimate firele de sutură
- dezinfectarea mâinilor
- îmbrăcarea mănuşilor
- se examinează plaga şi tegumentele din jur. Dacă plaga a fost pansată se desface faşa şi se ridică pansamentul vechi cu multă blândeţe, pentru a nu produce dureri prin dezlipire brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie cu cloramina şi apoi se ridică pansamentul cu pensa sterilă.Îndepărtarea vechiului pansament se poate face şi cu mănuşile, care ulterior se aruncă şi se îmbracă altele pentru toaleta şi dezinfecţia plăgii:
- se aseptizează plaga cu soluţie betadină prin ştergere,
- se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii
- se aplica un câmp steril pentru a asigura sterilitatea locului de sutura
- se efectuează suprimarea firelor de sutură
- se verifică daca plaga sa vindecat corespunzător
- se curață cu soluții dezinfectante
- se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm,
- se fixează cu leucoplast.
Atenționări și precauții
Se face în funcţie de factorii locali şi generali ce favorizează sau întârzie cicatrizarea.
Vascularizaţia bogată a regiunii (de exemplu la gât), favorizează cicatrizareaşi permite scoaterea firelor după 2-4 zile.
Diabetul zaharat, hipoproteinemia, neoplaziile, infecţia locală, imunodepresia, întârzie procesul de cicatrizare, deci şi scoaterea firelor.
De obicei, firele se scot la 7 zile, iar în zonele supuse tensiunii (cot, genunchi) se vor scoate după 10-12 zile.
Se dezinfectează plaga, după care se prinde firul cu o pensă de unul din capete, se tracţionează uşor si se taie unul din braţele firului sub nod, la nivelul părţii curate a aţei din derm, pentru a nu infecta plaga prin trecerea porţiunii de fir ce a fost în exteriorul plăgii.
Secţiunea se face cu ajutorul foarfecelui sau a bisturiului. Se trage de fir până acesta este scos, după care plaga se pansează.
După suprimarea firelor de sutură, se menține pansamentul înca 2 zile.
Complicaţii posibile
- hemoragia – sângerare
- nevralgia traumatică – durere vie , continuă şi intermitentă în interiorul plăgii sau la distanţă. Este datorată interceptării unor terminaţii nervoase de excitaţiile mecanice din plagă
- edemul traumatic – este determinat de acţiunea directă a agentului traumatic
- supuraţia plăgii
- deschiderea plăgii
Materiale folosite
- mănuşi sterile
- trusă de instrumente sterile: foarfece, pense sterile, bisturiu, etc.
- comprese sterile ambalate individual;
- câmp steril,
- seringi sterile
- anestezic local
- soluţii antiseptice; alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcool iodat2%, acid boric 4%, betadină, rivanol1%,
- apă oxigenată,
- feşi de diferite mărimi,
- leucoplast sau adeziv, plasturi adezivi,
- plasă de fixare tip ciorap,
- recipiente speciale pentru colectarea deşeurilor( pericol biologic)
Surse: realmed.ro