Suprimare fire post operator

SUTURA CHIRURGICALĂ

Definiţie – Sutura chirurgicală reprezintă totalitatea manevrelor de refacere anatomică a continuităţii planurilor unei plăgi şi de menţinerea a lor în contact, în scopul unei cicatrizări rapide şi cît mai funcţionale a ţesuturilor. Formaţiunile sau straturile anatomice respective au fost secţionate anterior de către un agent, fie accidental, fie in cursul unui act operator.

Sutura chirurgicală este una dintre cele mai utilizate manopere în chirurgie. Ea s-a perfecţionat mult în ultimii ani, atât în ceea ce priveşte tehnica chirurgicală, dar şi in ceea ce priveşte materialele folosite, ceea ce explică succesele obţinute în chirurgia de transplant, vasculară, digestivă, etc. Practic, ea se adresează tuturor ţesuturilor şi organelor corpului uman.

Clasificarea suturilor

Suturile chirurgicale se clasifică după mai mulţi parametri:

După momentul efectuării ei – în funcţie de timpul scurs de la producerea plăgii vom avea:

Sutura primară – se efectuează imediat sau la scurt timp după traumatism sau secţiunea operatorie, fără a depăşi „cele 6 ore de aur” ale lui Friedrich. Este de dorit ca sutura primară să fie executată cît mai frecvent, cu condiţia siguranţei unei asepsii perfecte, ceea ce asigură „vindecarea per primam intentionem”. În cazul unor plăgi cu marginile zdrenţuite, neregulate, cu porţiuni a căror vitalitate este dubioasă, se practică mai întâi excizia teritoriilor compromise, până în ţesut sănătos. Vom căuta să obţinem prin aceasta şi o regularizare a marginilor plăgii. După aceea se execută sutura primară.

Sutura primară întârziată – se utilizează la plăgile cu potenţial supurativ. Plaga se lasă deschisă ş i se supraveghează câteva zile (de obicei 5-7 zile). Firele de sutură nu vor fi strânse decât după trecerea perioadei de aşteptare, interval în care plaga va fi pansată zilnic ca o plagă supurată. Dacă supuraţia nu a apărut se pot strânge firele, eventual sub protecţia unui drenaj cu tub subţire.

Sutura secundară – este indicată plăgilor cărora li s-a efectuat în primul timp o sutură primară, care au supurat, ceea ce a impus scoaterea firelor. Acestea se tratează prin pansamente zilnice, până când dispariţia infecţiei este confirmată bacteriologic, iar în plagă se formează ţ esut de granulaţie. Primul timp al suturii secundare presupune avivarea ţesuturilor de la nivelul tuturor straturilor anatomice. Urmează sutura 73 propriu-zisă, ce trebuie să respecte, pe cât posibil, planurile anatomice, fapt ce va conduce la obţinerea unor cicatrici suple şi funcţionale. Sutura secundară se poate efectua având un dren subţire de protecţie. Dacă plaga suturată secundar supurează din nou se repetă procedura de îndepărtare a firelor, pansamente zilnice iar sutura se va numi terţiară, cuaternară, etc.

După lungimea firului utilizat pentru executarea suturii se deosebesc:

Suturi discontinue, făcute cu puncte separate; firul de cusătură se înnoadă ş i se secţionează după fiecare trecere prin ţesuturi; se poate face şi cu ajutorul agrafelor.

Suturi continue, făcute pe toată lungimea plăgii, cu un singur fir lung, fără a fi secţionat decât la terminarea suturii; poară numele de „surjet” şi se utilizează de obicei la ţesuturile profunde sau in suturile intradermice C. După numărul straturilor pe care le suturează la acelaşi ţesut, suturile se împart în: – suturi într-un singur plan (monoplan), la care marginile ţesutului se unesc printr-un singur strat de fire;

Suturi în mai multe planuri (de obicei duble), la care ţesuturile se refac prin două sau mai multe straturi de fire suprapuse.

După natura materialului folosit suturile pot fi:

Resorbabile, cu materiale ce sunt resorbite de ţesuturi in câteva săptămâni sau luni

Neresorbabile, cu materiale care rămân ca atare şi care produc o uşoară reacţie din partea organismului