Injecția intravenoasă reprezintă introducerea soluțiilor medicamentoase cristaline, izotone sau hipertone în circulația venoasă, prin intermediul unui ac atașat la seringă. Calea intravenoasă este aleasă atunci când se urmărește obținerea unui efect rapid al soluţiilor medicamentoase sau când acestea pot provoca distrucţii tisulare. Este folosită în urgenţe ( bolusuri) sau în cazurile în care medicamentele nu se pot administra intramuscular. Pacientul trebuie supravegheat continuu deoarece atât efectele terapeutice, cât și cele adverse apar mai repede decât în cazul altor căi.

injectia-intravenoasa

Atenție!

♦ Nu se introduc soluții uleioase deoarece acestea produc embolii grăsoase și consecutiv moartea.
♦ Pentru a evita formarea unei echimoze, este necesară comprimarea venei 3-4 minute, după efectuarea injecției.

Scop

  • diagnostic (de exemplu substanţele radioopace) – explorarea anatomo-funcţională a unui organ;

  • terapeutic:

    • tratarea rapidă a problemelor medicale ale pacientului;

    • realizarea unei concentraţii înalte în sânge a medicamentului, într-un timp scurt.

Substanţele administrate intravenos au acţiune sistemică rapidă, deoarece drogul este introdus direct în torentul circulator. Pe această cale se administrează cantităţi mai mari de substanţe active hidrosolubile. Nu se utilizează această cale pentru administrarea substanţelor liposolubile (risc
de embolie grăsoasă pulmonară) şi se evită administrarea substanţelor iritante (risc de producere a flebitelor).

Locul injecției intravenoase

  • Pentru administrarea tratamentului i.v. la adult se aleg venele accesibile ale membrului superior nondominant: vena cefalică, vena bazilică, vena medio-cubitală, vena radială sau arcada venoasă dorsală a mâinii. La nou născut se utilizează venele membrului inferior (arcada venoasă dorsală a piciorului, venele gambei) şi venele epicraniene.

  • În cazul pacienţilor cu tratament parenteral i.v. de lungă durată, ordinea puncţionării venelor este întotdeauna dinspre capătul distal spre cel proximal al membrelor.

  • Se va evita puncţionarea venelor situate în vecinătatea unei articulaţii.

Pregătirea materialelor

  • tavă medicală sau cărucior rulant;

  • medicamentul și soluția utilizată pentru diluție;

  • seringi sterile cu amboul situat periferic, de capacităţi adecvate cantităţii de medicament prescris;

  • 2 ace cu bizoul ascuţit dar scurt (un ac pentru încărcarea substanţei de injectat în seringă);

  • comprese sterile/tampoane de vată;

  • fiolă sau flacon cu soluţia izotonă sau hipertonă;

  • mănuşi de unică folosinţă;

  • garou, materiale de protecție a patului;

  • plasturi post injecție.

Pregătirea pacientului

  • psihică:

    • se explică necesitatea efectuării injecţiei;

    • se explică modul de desfăşurare al procedurii;

    • se explică efectele dorite și nedorite;

    • se obţine consimţământul pacientului.

  • fizică:

    • se asigură intimitatea pacientului (dacă este cazul);

    • se verifică locurile de elecţie, evitând zonele cu echimoze, cu pilozitate accentuată sau cu infecţie;

    • se stabilește locul pentru injecţie: venele de la plica cotului – bazilica sau cefalică; venele de pe partea dorsală a mâinii, venele de pe partea posterioară a gambei, venele epicraniene (la copii); venele jugulare;

    • se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat și în funcție de starea sa.

Efectuarea procedurii

  1. Igiena mâinilor

    Se spală și se dezinfectează mâinile, apoi se îmbracă mănușile nesterile.
    cum-se-îmbracă-mănușile

  2. Verificări

    Se verifică prescripția medicală și identitatea pacientului.
    identificare-pacient

  3. Poziție pacient

    Se poziţionează pacientul în decubit dorsal, cu membrul superior în extensie completă a cotului sau în poziţie sezândă pe scaun, cu cotul în extensie și braţul sprijinit pe un suport textil pe spătarul scaunului.

  4. Dezinfectare loc injecție

    Se antiseptizează tegumentele regiunii alese, prin mişcări circulare, din centru spre periferie; în cazul utilizării soluţiilor alcoolice se aşteaptă 30 sec pentru exercitarea efectului antiseptic.
    dezinfectare-loc

  5. Pregătire soluție

    Se aspiră soluţia din fiolă sau flacon conform procedurii standard și se elimină bulele de aer din seringă menţinând seringa în poziţie verticală.
    pregatirea-solutiei_injectabile
    Se schimbă acul cu altul capişonat.

  6. Aplicare garou

    Se aplică garoul, cu 10 cm deasupra regiunii la nivelul căreia urmează să se facă injecţia i.v.
    aplicare-garou

  7. Identificare venă

    Se identifică în regiunea antebraţului vena aleasă pentru injectarea i.v. prin palpare. Dacă venele nu sunt vizibile se poate recurge la diverse manevre care favorizează evidenţierea acestora prin venodilataţie (mişcări repetate de închidere-deschidere a pumnului, aplicare locală de comprese calde, introducerea mâinii în apă caldă sau poziţionarea declivă a mâinii).
    identificare-vena

  8. Introducere ac

    Odată aleasă vena se procedează la introducerea acului, prin metoda indirectă: acul cu orificiul bizoului în sus este introdus prin tegumente, sub un unghi de 30-45 grade, la 3-8 mm depărtare de vena aleasă, progresând către aceasta, sub aspiraţie continuă, pană în momentul apariţiei sângelui venos în seringă.
    desfacere-garou
    Se desface garoul după ce acul a fost introdus în venă.

  9. Injectare soluție

    Injectaţi lent soluţia medicamentoasă, observând locul puncţionat şi reacţiile pacientului.
    injectare-solutie-medicamentoasa

  10. Finalizare procedură

    Se extrage rapid acul adaptat la seringă și se comprimă locul injecţiei cu un tampon cu alcool 3 – 5 minute pentru hemostază completă.

Îngrijirea pacientului

  • se observă locul injecţiei pentru sângerare;

  • se ajută pacientul să ocupe o poziţie confortabilă;

  • se explică conduita ulterioară dacă medicamentul a fost administrat în scop explorator;

  • se supraveghează pacientul pentru a surprinde eventualele complicaţii şi se anunță medicul dacă acestea apar.

Reorganizarea locului de muncă

  • se colectează materialele folosite în containere speciale, conform PU;

  • acul se aruncă necapişonat;

  • se spală / se dezinfectează mâinile după îndepărtarea mănuşilor;

  • se notează procedura în dosarul/planul de îngrijire: numele, prenumele asistentului medical care a efectuat injecția, data şi ora administrării, tipul soluţiei administrate, doza.

Evaluarea procedurii

  • Rezultate aşteptate/dorite:

    • medicamentul este injectat lent când vena este corect puncţionată;

    • pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în acest scop;

    • pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în scop explorator.

  • Rezultate nedorite:

    • flebalgie prin injectarea prea rapidă a soluţiei sau prin introducerea unor substanţe iritante pentru intima vasului (ex. Soluţiile hipertone) → se injectează soluția lent;

    • senzaţie de uscăciune în faringe şi valul de căldură → se injectează soluția lent și se comunică cu pacientul;

    • hematom prin perforarea venei sau retragerea acului fără îndepărtarea garoului → se aplică comprese umede reci;

    • ameţeli, lipotimie, colaps → se anunță medicul;

    • reacţii anafilactice la soluţiile injectate în scop explorator → se anunţă medicul și se intervine de urgenţă conform protocolului.

Citeste si: Injectia intramusculara*

Complicaţiile injecțiilor intravenoase

  • Perforarea venei este rezultatul unui defect de tehnică şi se soldează cu injectarea paravenoasă a drogului administrat. Secundar acesteia pot apărea echimoze, hematoame locale şi flebite în cazul injectării paravenoase a unui medicament iritant.

  • Traumatismele venoase repetate ca urmare a utilizării frecvente a aceleiaşi vene sau injectării de substanţe cu potenţial iritant determină tromboflebite.

  • Puncționarea unei artere se datorează unui defect de tehnică. Accidentul este sugerat de apariţia în seringă a sângelui arterial, de culoare mai deschisă decât cel venos.

  • La injectarea accidentală intraarterială a medicamentului pacientul resimte o durere locală vie, însoţită de spasm arterial, cu albirea şi ulterior cianoza mâinii şi degetelor.

  • La administrarea injecţiilor i.v. este posibilă producerea sincopei vaso-vagale, de teamă; în cazul pacienţilor anxioşi, hipervagotoni.

  • În cazul administrării i.v. este posibilă, ca la orice cale de administrare a medicaţiei, apariţia reacţiilor alergice. Dată fiind administrarea rapidă a unei cantităţi mari de alergen acestea pot îmbrăca aspectul cel mai grav, al șocului anafilactic. Într-o asemenea situaţie se întrerupe administrarea medicamentului, se păstrează acul în venă, se schimbă seringa şi se administrează medicaţia de urgenţă (Adrenalină, Hemisuccinat de hidrocortizon sau Metilprednisolon).

 

 

Bibliografie
 Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de Absolvire 2019, Ediția a IX-a, Calificarea profesională: asistent medical generalist.
 Administrarea medicamentelor prin injectie intravenoasă directă, sanatatea.info;
 Mirela Gruia – Injecția intravenoasă, Ce se întâmplă doctore? – Dicționar medical, csid.ro;
Intravenous Medications by Direct IV Route, Clinical Procedures for Safer Patient Care, BC Open Textbooks, opentextbc.ca.
Chinese (Simplified)EnglishRomanianTurkish